Revenire.

Mai fac un pas in vant,cand ochii mi-au apus,printre drumuri sinuoase,pustiite si cu privirea stearsa,vantu-mi povesteste calm,cu miscari lente,despre tot,despre nimic.Iar eu simt cum strivesc sub talpa albicioasa frunze sfioase,inecate,parfum strident de ploaie diluata. si imi mai cade o lacrima.. in bataia vantului. si vine , si abereaza .Si imi vorbeste despre tot, despre orice, despre nimic.   si imi place..si il ias.. si ll ascult . si l-as asculta incontinuu daca as stii ca nu o sa  ma lase intr-o balta de sange  langa umbra lunii . Da nu stiu, asa ca il ascult, il ascult acum  . si las lacrima sa imi cada in neputinta..   pentru ca atunci cand nu o sa mai am lacrimi... o sa ma ridic din negura intunericului ce ma adus aici  si o sa las sa treaca  totul peste mine.
Si atunci sa nu  stea nimeni in calea luminii care a adus camera la fericire .

"Mestecam incontinuu,atingand cu varful limbii amintiri,emotii,suferinte.
Nu ma saturasem sa zbor.
Ma saturasem sa zbor...singura!"